PrologFestivalul International „George Enescu” vine o data la doi ani. Festivalul de Muzica Veche de la Bucuresti vine anual (inevitabil, in mai putin de o jumatate de secol se va ajunge la egalitate in numar de editii). Din doi in doi ani, cele doua evenimente atat de diferite si atat de similare in acelasi timp se invecineaza, la distanta de trei saptamani. Ragaz de liniste si odihna necesar melomanilor vechi si noi pentru a iesi din saturatie si a acumula suficienta energie pentru a o lua din nou de la capat. Nu intr-un maraton de o luna, ci intr-un semifond de o saptamana, pus la cale de o echipa restransa si incapatanata sa nu-i pese de lunile de restriste pe care le-am traversat de la precedenta editie incoace. Pentru a patra oara, publicul este invitat sa ia parte la o celebrare a culturii de altadata. La Miercurea Ciuc, Cluj, Brasov, Timisoara, Brebu Nou, Prejmer si Hunedoara, muzica veche mai este onorata si sarbatorita anual asa cum de cuvine, restul festivalurilor cu iz istoric alunecand incetisor sau repejor in facil, comercial, compromis sau chiar impostura. Bucuria regasirii unei manifestari autentice de gen, construite cu decenta, discernamant, masura si simt estetic nealterat este completata cu placerea descoperirii in fiecare toamna a unui principiu solid de selectie si a unei noi idei calauzitoare. De data aceasta, programul festivalului se tese in jurul recitalurilor solistice ale unor instrumente de epoca auzite si vazute rar (sau chiar deloc) printre ofertele stagiunilor muzicale de pe la noi. Premiere dupa premiere care aduc cu ele si prezenta preponderenta a unor muzicieni de marca din afara tarii: Belgia, Norvegia, Germania si SUA/Elvetia. In urma cu vreo 4-5 ani, Zolt�n Maj�, pe atunci director artistic al Festivalului de Muzica Veche de la Miercurea Ciuc, a venit cu propunerea introducerii unui ciclu de concerte denumit „Istoria unui instrument”. Zoli s-ar simti cu siguranta mandru afland ca initiativa lui a renascut acum intr-o forma noua la festivalul bucurestean omonim. Chiar daca binele o duce greu in Romania, ideile de valoare isi afla cumva-cumva cale catre implinire. Foto – Alisa Tarciniu
______
Autor: Radu Radescu
1
Pagina:
1
234567
|
|